Crucified freedom-in memoriam Mashal Khan and many other unknown victims of bigotry

A painfully lucid analysis of brutal chain of events in Pakistan and India. But how far are we from this? How did we end up with a Europe that is ruled by mediocrity and where the ugly face of fascism is rising again, winning places in national parliaments, generating “exits” from a the union of nations?
If there is something to mourn these days of holy days, then I feel that this time its Humanity that we should mourn. We silently crucify our valuable ideals, we hammer the nails of fear, prejudice, bigotry into the hands of our hopeful Future. We build walls instead of bridges and we hide in mindless fear and hate behind them. Where are our dreams and love of freedom, when we build prisons for ourselves inside those walls?
As this brave and wonderful young man writes in his piece of thought below, silence is not an answer.Silence is acceptance. Here you can read his point of view:

“Recently, Cow Vigilantes murdered Pehlu Khan, a dairy farmer over suspicion of cow slaughter. Now, over allegations of blasphemy, students murdered Mashal Khan in his own university. The first incident occurred in Alwar, India and the other one happened at Khyber-Phakhtunwala, Pakistan. Both incidents occurred in broad daylight.
Most people only speak when it hurts their community and remain silent when their own community is the perpetrator. This is hypocrisy at its worst.
Lynch Apologists say- “Killing is wrong, but one should not hurt the sentiments of the people”
By saying that they indirectly hold the victim responsible for his own murder. People should learn to take offense and still keep violence out of their response. Killing is wrong there is no ‘but’ to it.
Moreover, If your religion does not allow you to eat something, draw something or say something, don’t do it nobody is forcing you to, but don’t impose your own views upon others.
Some add, “These are the extremists, most people of this community are peaceful”
Killers of Pehlu Khan include an accounts’ teacher, a school physical trainer, three students, and one nurse. Killers of Mashal Khan were his own colleagues from his own university. In both incidents, perpetrators were not poor, uneducated or connected to any terrorist organization.
Which is responsible for it now? Lack of Education? Poverty? Radicalization? Or blind adherence to faith?! Or incredible zest to impose tenets of one’s own faith on others?!
One cannot rationalize one of these incidents without legitimizing the other. Those who ask for Sharia Law should not cry foul when Manuvadi Ram-Rajya befalls them. Both of these incidents are mirror images of each other. India is quite behind Pakistan in intolerance, but we are catching up fast. We should be wary of it.
Muslims should condemn Mashal Khan incident in the same vein as Alwar Lynching. Silence is not an answer. Silence is acceptance.” ( Azhar Khan)

 

Those of you who have not heard of Mashal Khan, here’s his last poem written shortly before his brutal death:

“”I am lost
It has been several weeks
that I filed a complaint before police
I go to police station daily ever since
and ask the station officer
Any clue about me?
The sympathetic police officer shakes his head in disappointment
He says in his shaking voice
That I found no clue about you
Then he consoles me
One day
you will be found
unconscious
on a roadside
or critically injured
in a hospital
or dead
in some river
I get tears in my eyes
I leave for the market
to welcome me
buy some flowers from a flower shop
for my wounds
from the chemist
some bandage
some cotton
and pain-killers
for my funeral
a shroud from the shop near the mosque
and for remembering me
some candles
Some people say
when someone dies
candles should be not lit for them
but they don’t tell
that when the apple of some eye goes missing
where do you get the light from?
If the lamp of a house goes missing
what should they burn?”

No one should end up lynched. No one should be lynched for his ideas and ideals. No one should remain silent when such horrors occur. Because the moment we turn our heads and look aside, we open the door to murderous madness…. the one that sooner or later will set the whole world in fire the way it did too many times.

We owe to the memory of this young man, Mashal Khan to not let it fade away. We owe this to us and to the next generations. The time to speak up is now. The time to act is now.

 

Copiii si protestele

Prezenta copiilor la proteste este o lipsa de responsabilitate si o lipsa de consideratie fata de copii din partea parintilor. Regret ca atat de multi parinti tineri cu un nivel de scolarizare ridicata nu vad cum un astfel de gest face parte din indoctrinare.
Nu folosesti copilul intr-o activitate care ii depaseste nivelul de intelegere. Nu intereferezi in lumea inocenta a copilului tau cu probleme ce tin de responsabilitatea ta de adult, cu atat mai mult, nu-l aduci intr-un loc in care nimeni nu-si asuma raspunderea pentru siguranta ta si a copiilor.
O astfel de implicare a copiilor ridica serioase semne de intrebare din punctul meu de vedere cu privire la nivelul maturitatii respectivilor parinti cat si a celorlalti protestatari carora nu le-a trecut prin minte sa-i trimita acasa de la proteste.
Ce facem? Folosim copiii in luptele politice? Chiar atat de greu e sa realizezi ca un astfel de gest se revendica de la indoctrinarile staliniste, fasciste sau cele bigot-religioase? Chiar aveti impresia ca ati facut un gest de educatie? Eu zic sa ma reflectati. Copiii vostri nu va apartin ca sa faceti ce vreti cu ei; copiii vostri sunt responsabilitatea voastra. Ceea ce e cu totul altceva decat implicarea lor in proteste politice.

ACADEMIA ROMANA la 150 de ani de existenta

ACADEMIA ROMANA a implinit recent 150 de ani de existenta. Din pacate insa nu prea are ce sarbatori. In cei 26 de ani de democratie impiedicata , Academia a fost aproape invizibila in societate.
Din turnul lor de fildes, academicienii au asistat in tacere la demolarea invatamantului romanesc, la subminarea statutului stiintelor fundamentale, la stergerea cvasi-completa a importantei studiului istoriei, la inlaturarea Teoriei evolutioniste a lui Darwin din programa scolara, la infiltrarea si statuarea invatamantului religios de tip confesional in invatamantul preuniversitar de stat.
Discursurile aniversare din acest an au fost vesele, festiviste si nesemnificative ca mesaj. Vorbitorii s-au gratulat reciproc, s-a vorbit despre marile personalitati care au adus odinioara faima Academiei Romane si cam atat. Cam putin pentru ceea ce era de fapt menirea unei astfel de institutii prestigioase. In 26 de ani Academia s-a facut auzita o singura data cu ocazia protestelor impotriva exploatarii miniere de la Rosia Montana. Intre timp institutia si-a schimbat presedintele, omul de stiinta care s-a opus presiunilor politice legate de Gold Corporation.
In anii de dupa Revolutie Academia si-a crescut randurile prin primirea a noi membri. Profesorul Ion Aurel Pop, un eminent istoric clujean este unul dintre acestia. Dar Academia a ramas datoare fata de unii dintre ilustri sai membri corespondenti. Este vorba de profesorul Constantin Maximilian, medic, genetician care s-a stins in 1997 fara ca Academia Romana sa-i acorde locul deplin meritat in randurile ei.
Nu-i vorba, actualul presedinte al institutiei s-a laudat in schimb cu buna colaborare a Academiei cu Biserica, materializata prin primirea in randurile academicienilor a unor fete bisericesti.
In aceste conditii, nu ma mir ca inafara de Academia de Stiinte a Rusiei doar a noastra n-a semnat Declarația academiilor de știință cu privire la predare teoriei evoluției. Cam atat despre valoarea Academiei Romane si contributia ei pentru propasirea neamului.
Lista Academiilor semnatare ale actului cat si motivatia ce o insoteste o puteti citi aici:http://www.contributors.ro/…/teoria-evolutiei-trebuie-sa-s…/

Cu ocazia celor 150 de ani de existenta urez Academiei Romane sa se trezeasca la realitate si sa inceteze a mai face de rusine prin lasitate, oportunism si pliere in fata mediocritatii politice, marile personalitati culturale si stiintifice care au pus odinioara acesta institutie pe harta marilor centre de gandire progresista!

Videoclipul trupei Taxi si efectul BOR

“Nici un moment de plictiseala” a fost titlul unui film amuzant si plin de evenimente imprevizibile. Daca e sa judec realitatea romaneasca, se incadreaza la capitolul imprevizibil dar nu si la amuzant.
Videoclipul celor de la Taxi a starnit o furtuna de reactii ingrijoratoare in societate si in spatiul virtual. Invectivele, afuriseniile si alte manifestari deloc laudabile au curs pe toate canalele. Brusc, am descoperit ca nu numai in Afghanistan si in Pakistan sunt talibani. Politica persuasiva a BOR a inceput sa produca efecte din ce in ce mai grotesti si periculoase. Au aparut talibanii ortodocsi si au trecut la urmarirea si intimidarea participantilor la videoclipul respectiv.
Rezultatul? Unii ca domnul Lese si-au pierdut curajul si au facut un pas inapoi, scuzandu-se lamentabil (“n-am inteles bine despre ce era vorba…”). Fie. Cel putin stim cum stam cu domnul Grigore Lese cand e vorba de tarie de caracter. Dar cea mai periculoasa manifestare talibana a fost una care a trecut neobservata, nediscutata si nesanctionata de catre societate: un individ a ars o carte a domnului Cartarescu in semn de protest fata de participarea scriitorului la videoclip si a postat pe You Tube filmarea. Evident a fost nevoit sa o retraga dar faptul ca cineva s-a putut deda la un astfel gest de sorginte fascista, in numele unei biserici/credinte este de cea mai mare gravitate.
Iar a ignora un astfel de gest este iresponsabilitate.

Raspuns lui Varujan Vosganian pe tema Catedralei Mantuirii Neamului

Domnule Vosganian, vad ca nu duceti lipsa de tupeu. Veniti aici sa predicati in favoarea unei investitii monstruoase si inutile intr-o tara cu grave probleme reale. Va cunosc de ceva vreme, v-am urmarit evolutia politica si stiu ca nu sunteti un novice sau ingenuu, asa ca imi rezerv dreptul sa nu cred nici o clipa in evlavia ce v-a lovit brusc de cand va cauta DNA-ul cu catusele.

Nu intentionez sa polemizez cu Dvs pe tema « necesitatii mantuirii neamului ». Va spun doar ca asta este o gogorita, nimic mai mult si Dvs o stiti bine. Credinta este o optiune individuala si ca atare apartine sferei intime, personale. Constitutia consfinteste un drept si nu o obligatie. Putem avea optiuni diferite in domeniul spiritualitatii. Ca atare, corect este ca cei ce-si doresc biserici, manastiri, catedrale sau orice alta forma de lacas de cult sa cotizeze in mod individual pentru inaltarea lor. Bugetul tarii este al tuturor, nu numai al credinciosilor.

Faceti-va catedrala, domnule Vosganian, contribuiti generos la inaltarea ei (ca aveti de unde) si veti avea sansa sa fiti mentionat printre ctitori, sa intrati in istorie si veti putea sa va mantuiti daca asta va e dorinta.

Aidoma Dvs, sunt si eu un cetatean al acestei tari, parte a acestui neam, cu diferenta ca eu nu doresc sa fiu mantuita pe banii mei, nici sa va inlesnesc Dvs « mantuirea » din contributia mea la bugetul tarii.

Domnule Vosganian. Sunteti un fel de Mantis religiosa ; dati spectacole penibile in Parlament, plangand la tribuna ei cu o totala lipsa de demnitate, in incercarea de a va impresiona colegii.Putin va lipsea sa va scuipati in san si sa faceti matanii. Eu insa nu cred nici in lacrimile Dvs, nici in piosenia afisata. Cred insa ca frica de inchisoare v-a facut sa va pierdeti in egala masura bunul simt si uzul ratiunii.

Nu cred ca ceea ce v-am scris aici va va schimba atitudinea dar am tinut sa va scriu aceste randuri ca sa stiti  ca nu-i puteti prosti pe toti cetatenii acestei tari. Imparatul e gol, domnule Vosganian. Gol pusca !

In memoriam profesorul CONSTANTIN MAXIMILIAN

La data de 11 aprilie 2016 s-au împlinit 19 ani de cand a plecat dintre noi, discret şi prea putin evocat, profesorul CONSTANTIN MAXIMILIAN, medic, genetician, ilustru om de ştiinţă, membru corespondent al Academiei Romane.

In sumara biografie de pe Wikipedia citim:

« Constantin Maximilian, un mare genetician și unul din pionierii relansării bioeticii în România, în formula sa modernă, a formulat pentru acest domeniu următoarea definiție concisă: bioetica este un punct de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor știintei”[1]

În 1958, Constantin Maximilian a organizat primul laborator de genetică medicală din România. A redactat peste 20 de volume de antropologiebioetică și genetică umană, între care Dicționarul Enciclopedic de Genetică, apărut în 1984. »

Textul continua cu evocarea carierei bogate şi inovative ale domnului profesor, a contribuţiei sale importante  într-un domeniu de varf al ştiinţei şi a recunoaşterii muncii sale pe plan naţional şi internaţional.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Maximilian

 

Există însă în text un paragraf ce m-a întristat şi revoltat în egală măsură : «  N-a fost niciodată membru plin al Academiei Române. A fost iubit de puțini (mai ales de studenți) și a fost urât cu înverșunare de marea majoritate a confraților. Acum este uitat aproape cu desăvârșire.”

M-am întrebat de multe ori cine a putut să-l urască pe gentilul şi discretul profesor Constantin Maximilian? Eu n-am avut şansa să-l văd de prea multe ori la televizor însă am urmărit probabil ultimul său interviu la televiziunea natională şi am fost profund impresionată. Am văzut şi ascultat un mare umanist, un om de ştiinţă de excepţie, un om distins şi cald, un mare profesor. Rememorand acele clipe şi făcand o analiză a evoluţiei societăţii romaneşti in ultimii 26 de ani, realizez că o astfel de personalitate nu putea scăpa invidiei şi urii viscerale a mediocrilor care i-au fost confraţi.

V-au urat , domnule profesor pentru că n-ati sacrificat adevărul ştiinţific de dragul politicii şi intereselor de moment. V-au urat pentru că aţi avut curajul, demnitatea şi coloana vertebrală care lor le-a lipsit şi care le lipseşte în continuare. N-aţi putut deveni membru deplin al Academiei Romane deoarece instituţia respectivă a abandonat idealurile pe care a fost clădită, a abandonat promovarea ştiinţei, a valorilor perene, incontestabile, a abandonat cauza ştiinţelor fundamentale în învăţămantul romanesc şi s-a pliat în faţa presiunilor politice. Trist. Ruşinos.

Dragă domnule profesor Constantin Maximilian ! Ne lipsiţi enorm.

JE SUIS CHARLIE

JE SUIS CHARLIE
Buna dimineata, Romania!

Nu e o dimineata fericita…Am avut ocazia in aceste zile sa-mi readuc in memorie multe din motivele pentru care consider ca cele mai mari dezamagiri post-revolutionare au fost membrii marcanti ai autointitulatei “creme ale intelectualitatii” si mas-media romaneasca.
Dupa atacul criminal asupra publicatiei franceze “Charlie Hebdo” am urmarit, rand pe rand luarile de pozitie de la posturile televiziune majore si am citit luarile de pozitie ale unor intelectuali considerati marcanti. Facand un rezumat drastic al punctelor de vedere exprimate , am ramas in minte cu o concluzie care ma revolta si ma dezgusta. Opinia care transpare din luarile de pozitie este urmatoarea: nu e bine, este trist, este inadmisibil ceea ce s-a intamplat DAR, stiti, daca ar fi fost mai moderati, daca nu se luau de cele sfinte, daca nu erau nesimtiti, daca nu isi bateau joc de..etc…….adica, stiti, de fapt si-au cam cautat-o cu lumanarea….!
Regasesc, mascat mai mult sau mai putin iscusit aceasta mizerabila optica la marii GURU ai Moralitatii din Romania, Cristian Tudor Popescu si Andrei Plesu. Sunt convinsa ca n-au vazut pana acum nimic din munca respectivilor jurnalisti francezi, nu cunosc nimic din istoricul muncii lor dar in virtutea unui atac criminal, au ajuns EROI. Au ajuns vizibili pentru o lume intreaga, au ajuns , din pacate sa dovedeasca cu viata lor ca AU AVUT DREPTATE CAND AU LUAT IN VIZOR ORICE ASPECT CARE IMPIETA ASUPRA DEMOCRATIEI!
DA! Jurnalistii si politistii francezi AU MURIT APARAND DEMOCRARIA SI LIBERTATEA DE EXPERIMARE! Oh, dar daca ei sunt niste valori, poate domnii de la noi nu mai au cum sa straluceasca, doar ei nu fac altceva de 25 de ani decat sa se plieze politic in functie de interesele lor personale! Prin comparatie, se vede acum cu ochiul liber mediocritatea lor jenanta, pigmeismul si narcisismul lor…
Domnilor si doamnelor moraliste ! Voi, care va bateti in piept acum , ca spre deosebire de cei ucisi in Paris, voi sunteti SIMTITI si RESPECTUOSI si POTOLITI, va aduc aminte ca de 25 de ani va plangeti de POPORUL ROMAN ca e PREA MOALE, ca nu e critic, ca nu face una , ca nu face alta, ca ati avut ghinionul sa va nasteti in mijlocul unui popor care nu va intelege si nu va merita, desi VOi ii vreti numai binele….Mi se face rau cand va vad si va aud, jalnici manipulatori, comozi, egoisti si nesimtiti pana la cer. Ipocriti , lasi, caractere jalnice, va cocotati pe tragedia unui popor si pe tragedia unei democratii de frunte ca sa puneti inca o proptea sub propriile picioare pe soclul pe care vi l-ati ridicat singuri!
Mi-e rusine de nerusinarea voastra!

JE SUIS CHARLIE

Pentru ca CHARLIE a criticat TOATE TARELE SOCIETATII, fara frica si cu dorinta de a apara ceea ce TOTI OAMENII de pe aceasta planeta isi doresc: LIBERTATEA.

JE SUIS CHARLIE

pentru ca Revolutia romana nu s-a savarsit ca noi sa ne scufundam intr-o cumintenie calduta si comoda, pliabila pe confortul mental al oportunistilor!

Buna dimineata, Romania!

Bon jour, la France!

JE SUIS CHARLIE!