In memoriam profesorul CONSTANTIN MAXIMILIAN

La data de 11 aprilie 2016 s-au împlinit 19 ani de cand a plecat dintre noi, discret şi prea putin evocat, profesorul CONSTANTIN MAXIMILIAN, medic, genetician, ilustru om de ştiinţă, membru corespondent al Academiei Romane.

In sumara biografie de pe Wikipedia citim:

« Constantin Maximilian, un mare genetician și unul din pionierii relansării bioeticii în România, în formula sa modernă, a formulat pentru acest domeniu următoarea definiție concisă: bioetica este un punct de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor știintei”[1]

În 1958, Constantin Maximilian a organizat primul laborator de genetică medicală din România. A redactat peste 20 de volume de antropologiebioetică și genetică umană, între care Dicționarul Enciclopedic de Genetică, apărut în 1984. »

Textul continua cu evocarea carierei bogate şi inovative ale domnului profesor, a contribuţiei sale importante  într-un domeniu de varf al ştiinţei şi a recunoaşterii muncii sale pe plan naţional şi internaţional.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Maximilian

 

Există însă în text un paragraf ce m-a întristat şi revoltat în egală măsură : «  N-a fost niciodată membru plin al Academiei Române. A fost iubit de puțini (mai ales de studenți) și a fost urât cu înverșunare de marea majoritate a confraților. Acum este uitat aproape cu desăvârșire.”

M-am întrebat de multe ori cine a putut să-l urască pe gentilul şi discretul profesor Constantin Maximilian? Eu n-am avut şansa să-l văd de prea multe ori la televizor însă am urmărit probabil ultimul său interviu la televiziunea natională şi am fost profund impresionată. Am văzut şi ascultat un mare umanist, un om de ştiinţă de excepţie, un om distins şi cald, un mare profesor. Rememorand acele clipe şi făcand o analiză a evoluţiei societăţii romaneşti in ultimii 26 de ani, realizez că o astfel de personalitate nu putea scăpa invidiei şi urii viscerale a mediocrilor care i-au fost confraţi.

V-au urat , domnule profesor pentru că n-ati sacrificat adevărul ştiinţific de dragul politicii şi intereselor de moment. V-au urat pentru că aţi avut curajul, demnitatea şi coloana vertebrală care lor le-a lipsit şi care le lipseşte în continuare. N-aţi putut deveni membru deplin al Academiei Romane deoarece instituţia respectivă a abandonat idealurile pe care a fost clădită, a abandonat promovarea ştiinţei, a valorilor perene, incontestabile, a abandonat cauza ştiinţelor fundamentale în învăţămantul romanesc şi s-a pliat în faţa presiunilor politice. Trist. Ruşinos.

Dragă domnule profesor Constantin Maximilian ! Ne lipsiţi enorm.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s