ACADEMIA ROMANA la 150 de ani de existenta

ACADEMIA ROMANA a implinit recent 150 de ani de existenta. Din pacate insa nu prea are ce sarbatori. In cei 26 de ani de democratie impiedicata , Academia a fost aproape invizibila in societate.
Din turnul lor de fildes, academicienii au asistat in tacere la demolarea invatamantului romanesc, la subminarea statutului stiintelor fundamentale, la stergerea cvasi-completa a importantei studiului istoriei, la inlaturarea Teoriei evolutioniste a lui Darwin din programa scolara, la infiltrarea si statuarea invatamantului religios de tip confesional in invatamantul preuniversitar de stat.
Discursurile aniversare din acest an au fost vesele, festiviste si nesemnificative ca mesaj. Vorbitorii s-au gratulat reciproc, s-a vorbit despre marile personalitati care au adus odinioara faima Academiei Romane si cam atat. Cam putin pentru ceea ce era de fapt menirea unei astfel de institutii prestigioase. In 26 de ani Academia s-a facut auzita o singura data cu ocazia protestelor impotriva exploatarii miniere de la Rosia Montana. Intre timp institutia si-a schimbat presedintele, omul de stiinta care s-a opus presiunilor politice legate de Gold Corporation.
In anii de dupa Revolutie Academia si-a crescut randurile prin primirea a noi membri. Profesorul Ion Aurel Pop, un eminent istoric clujean este unul dintre acestia. Dar Academia a ramas datoare fata de unii dintre ilustri sai membri corespondenti. Este vorba de profesorul Constantin Maximilian, medic, genetician care s-a stins in 1997 fara ca Academia Romana sa-i acorde locul deplin meritat in randurile ei.
Nu-i vorba, actualul presedinte al institutiei s-a laudat in schimb cu buna colaborare a Academiei cu Biserica, materializata prin primirea in randurile academicienilor a unor fete bisericesti.
In aceste conditii, nu ma mir ca inafara de Academia de Stiinte a Rusiei doar a noastra n-a semnat Declarația academiilor de știință cu privire la predare teoriei evoluției. Cam atat despre valoarea Academiei Romane si contributia ei pentru propasirea neamului.
Lista Academiilor semnatare ale actului cat si motivatia ce o insoteste o puteti citi aici:http://www.contributors.ro/…/teoria-evolutiei-trebuie-sa-s…/

Cu ocazia celor 150 de ani de existenta urez Academiei Romane sa se trezeasca la realitate si sa inceteze a mai face de rusine prin lasitate, oportunism si pliere in fata mediocritatii politice, marile personalitati culturale si stiintifice care au pus odinioara acesta institutie pe harta marilor centre de gandire progresista!

Videoclipul trupei Taxi si efectul BOR

“Nici un moment de plictiseala” a fost titlul unui film amuzant si plin de evenimente imprevizibile. Daca e sa judec realitatea romaneasca, se incadreaza la capitolul imprevizibil dar nu si la amuzant.
Videoclipul celor de la Taxi a starnit o furtuna de reactii ingrijoratoare in societate si in spatiul virtual. Invectivele, afuriseniile si alte manifestari deloc laudabile au curs pe toate canalele. Brusc, am descoperit ca nu numai in Afghanistan si in Pakistan sunt talibani. Politica persuasiva a BOR a inceput sa produca efecte din ce in ce mai grotesti si periculoase. Au aparut talibanii ortodocsi si au trecut la urmarirea si intimidarea participantilor la videoclipul respectiv.
Rezultatul? Unii ca domnul Lese si-au pierdut curajul si au facut un pas inapoi, scuzandu-se lamentabil (“n-am inteles bine despre ce era vorba…”). Fie. Cel putin stim cum stam cu domnul Grigore Lese cand e vorba de tarie de caracter. Dar cea mai periculoasa manifestare talibana a fost una care a trecut neobservata, nediscutata si nesanctionata de catre societate: un individ a ars o carte a domnului Cartarescu in semn de protest fata de participarea scriitorului la videoclip si a postat pe You Tube filmarea. Evident a fost nevoit sa o retraga dar faptul ca cineva s-a putut deda la un astfel gest de sorginte fascista, in numele unei biserici/credinte este de cea mai mare gravitate.
Iar a ignora un astfel de gest este iresponsabilitate.

Raspuns lui Varujan Vosganian pe tema Catedralei Mantuirii Neamului

Domnule Vosganian, vad ca nu duceti lipsa de tupeu. Veniti aici sa predicati in favoarea unei investitii monstruoase si inutile intr-o tara cu grave probleme reale. Va cunosc de ceva vreme, v-am urmarit evolutia politica si stiu ca nu sunteti un novice sau ingenuu, asa ca imi rezerv dreptul sa nu cred nici o clipa in evlavia ce v-a lovit brusc de cand va cauta DNA-ul cu catusele.

Nu intentionez sa polemizez cu Dvs pe tema « necesitatii mantuirii neamului ». Va spun doar ca asta este o gogorita, nimic mai mult si Dvs o stiti bine. Credinta este o optiune individuala si ca atare apartine sferei intime, personale. Constitutia consfinteste un drept si nu o obligatie. Putem avea optiuni diferite in domeniul spiritualitatii. Ca atare, corect este ca cei ce-si doresc biserici, manastiri, catedrale sau orice alta forma de lacas de cult sa cotizeze in mod individual pentru inaltarea lor. Bugetul tarii este al tuturor, nu numai al credinciosilor.

Faceti-va catedrala, domnule Vosganian, contribuiti generos la inaltarea ei (ca aveti de unde) si veti avea sansa sa fiti mentionat printre ctitori, sa intrati in istorie si veti putea sa va mantuiti daca asta va e dorinta.

Aidoma Dvs, sunt si eu un cetatean al acestei tari, parte a acestui neam, cu diferenta ca eu nu doresc sa fiu mantuita pe banii mei, nici sa va inlesnesc Dvs « mantuirea » din contributia mea la bugetul tarii.

Domnule Vosganian. Sunteti un fel de Mantis religiosa ; dati spectacole penibile in Parlament, plangand la tribuna ei cu o totala lipsa de demnitate, in incercarea de a va impresiona colegii.Putin va lipsea sa va scuipati in san si sa faceti matanii. Eu insa nu cred nici in lacrimile Dvs, nici in piosenia afisata. Cred insa ca frica de inchisoare v-a facut sa va pierdeti in egala masura bunul simt si uzul ratiunii.

Nu cred ca ceea ce v-am scris aici va va schimba atitudinea dar am tinut sa va scriu aceste randuri ca sa stiti  ca nu-i puteti prosti pe toti cetatenii acestei tari. Imparatul e gol, domnule Vosganian. Gol pusca !

In memoriam profesorul CONSTANTIN MAXIMILIAN

La data de 11 aprilie 2016 s-au împlinit 19 ani de cand a plecat dintre noi, discret şi prea putin evocat, profesorul CONSTANTIN MAXIMILIAN, medic, genetician, ilustru om de ştiinţă, membru corespondent al Academiei Romane.

In sumara biografie de pe Wikipedia citim:

« Constantin Maximilian, un mare genetician și unul din pionierii relansării bioeticii în România, în formula sa modernă, a formulat pentru acest domeniu următoarea definiție concisă: „bioetica este un punct de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor știintei”. [1]

În 1958, Constantin Maximilian a organizat primul laborator de genetică medicală din România. A redactat peste 20 de volume de antropologie, bioetică și genetică umană, între care Dicționarul Enciclopedic de Genetică, apărut în 1984. »

Textul continua cu evocarea carierei bogate şi inovative ale domnului profesor, a contribuţiei sale importante  într-un domeniu de varf al ştiinţei şi a recunoaşterii muncii sale pe plan naţional şi internaţional.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Maximilian

 

Există însă în text un paragraf ce m-a întristat şi revoltat în egală măsură : «  N-a fost niciodată membru plin al Academiei Române. A fost iubit de puțini (mai ales de studenți) și a fost urât cu înverșunare de marea majoritate a confraților. Acum este uitat aproape cu desăvârșire.”

M-am întrebat de multe ori cine a putut să-l urască pe gentilul şi discretul profesor Constantin Maximilian? Eu n-am avut şansa să-l văd de prea multe ori la televizor însă am urmărit probabil ultimul său interviu la televiziunea natională şi am fost profund impresionată. Am văzut şi ascultat un mare umanist, un om de ştiinţă de excepţie, un om distins şi cald, un mare profesor. Rememorand acele clipe şi făcand o analiză a evoluţiei societăţii romaneşti in ultimii 26 de ani, realizez că o astfel de personalitate nu putea scăpa invidiei şi urii viscerale a mediocrilor care i-au fost confraţi.

V-au urat , domnule profesor pentru că n-ati sacrificat adevărul ştiinţific de dragul politicii şi intereselor de moment. V-au urat pentru că aţi avut curajul, demnitatea şi coloana vertebrală care lor le-a lipsit şi care le lipseşte în continuare. N-aţi putut deveni membru deplin al Academiei Romane deoarece instituţia respectivă a abandonat idealurile pe care a fost clădită, a abandonat promovarea ştiinţei, a valorilor perene, incontestabile, a abandonat cauza ştiinţelor fundamentale în învăţămantul romanesc şi s-a pliat în faţa presiunilor politice. Trist. Ruşinos.

Dragă domnule profesor Constantin Maximilian ! Ne lipsiţi enorm.