Nu știu cum arată campaniile electorale ȋn alte țări democratice, dar cele din România sunt din ce ȋn ce mai greu de suportat. Pe lângă faptul că nivelul prestației și valorii politicienilor (de la stânga la dreapta și ȋnapoi) este tot mai scăzut, campaniile acestea se transformă ȋn scurt timp de la declanșarea lor ȋn campanii de bullying susținut și alimentat cu fervoare de instituții de presă și de rețelele de socializare. Ah, dar ce socializare?! Suntem ȋn plin măcel de la om la om, de la comentariu la comentariu, nu mai contează prietenii, familia sau buna vecinătate.
“Spune-mi cu cine votezi, să știu dacă te ȋnjur sau te pup!” pare să fie sloganul acestor zile de campanie prezidențială 2019. Minunat!-vor exclama unii. S-a deschis sezonul de vânătoare la Viorica Dăncilă! Persoane altminteri potolite și educate se grăbesc ȋn aceste zile să-și umple paginile de Facebook cu meme-uri, bancuri, articole, opinii contondente la adresa ei. E de bon ton s-o faci proastă cel puțin odată pe zi! E liber la șuturi, haideți cu toții.
Dacă asta e tot ce putem, e trist! Ce mai contează cei 7 ani de acasă, curtoazia față de o femeie, respectul față de opțiunea politică a cel puțin 22% dintre concetățenii noștri! Important e să ne aliniem la corul mai sonor și să se vadă cât suntem de progresiști și ce mult ne pasă de țărișoara noastră.
Doamna Viorica Dăncilă este o nefericită interfață a unicului (cel puțin deocamdată) partid de stânga de pe eșichierul politic românesc și candidatura ei are o relevanță și sub acest aspect. Chiar și bobârnacele pe care le ȋncasează sunt dublate ȋn bună măsură datorită apartenenței sale la PSD. Finii intelectuali care-i sancționează pe bună dreptate poticnirile verbale, nu au fost niciodată așa prompți ȋn a aplica aceleași măsuri altor doamne și domnișoare de pe aripa dreaptă a politicii noastre. Le-o fi scăpat, bată-i vina!
Dar dacă reducem ȋntreaga noastră analiză critică la ciomegirea doamnei Dăncilă, n-o să observăm niciodată că actualul președinte al țării este o pastișă a corsarului politicii românești, Traian Băsescu, că are idei puține pe care le exprimă printr-un discurs plat și plicticos sau, după nevoie, printr-unul agresiv populist, că este o persoană monocoloră, dâcoasă și manipulativă. Nu vom putea vedea nici faptul că premierul actual, Ludovic Orban este un figurant, un om golit de conținut, un fel de desen animat și nimic mai mult.
Indiferent de rezultatul alegerilor din 24 noiembrie, vom ieși din această campanie sleiți de ură, de invective și mai frustrați decât eram ȋnainte de declanșarea lor. Nu știu cât vom fi câștigat, dar știu sigur că ne-am pierdut cumpătul, măsura, poate chiar și prieteni, ne-am pierdut pe noi pe bani mărunți.
Păcat!
PS. Au fost puține voci care au adus ȋn aceste zile ȋn discuție democrația, dreptul cetățenilor la informare printr-o confruntare directă televizată ȋntre cei doi candidați la președinția țării și n-am auzit nicio voce fermă din zona activismului feminist care să condamne clar și răspicat măcelărirea mediatică a candidatei aflate ȋn cursa prezidențială. Dar ce mai contează…
