Cine ingroapa democratia?

O privire sumara asupra economiei si a societatii romanesti dovedeste ca in Romania cine munceste nu are timp sa castige.

Cei mai valorosi fii ai patriei si cele mai vajnice fiice ale sale sunt fie membri ai clasei politice, fie sustinatori ai acesteia, in traditia “minunatului” capitalism de cumetrie din Romania. Pe majoritatea ii poti recunoaste dupa aroganta declaratiilor, dupa zambetul de cotoi satul sau dupa revolta isterica cu care intampina orice intrebare legata de modul in care au dobandit primul milion.

Culoarea politica nu are nici o importanta in acest caz. Interesele sunt de multa vreme transpartinice, cum sunt si apucaturile generate de statutul de “arendasi” ai tarii.  Exista in randul clasei politice o atitudine de dispret fata de populatie greu de disimulat. Indiferent cat de vocal isi clameaza fidelitatea fata de interesele natiunii, mai scapa  cate un porumbel din gura.

Nu pot sa uit tupeul lui Nicolae Vacaroiu care afirma intr-o sedinta de guvern ca “daca ii asfaltezi taranului drumul pana la poarta, te voteaza si nu-i mai trebuie nici mancare”. Aceeasi atitudine batjocoritoare se degaja din epopeea galetilor si pungilor cu alimente din campanile electorale ale tuturor partidelor de la stanga la dreapta si inapoi.

Odata cu venirea la putere a lui Traian Basescu, noi , electoratul am fost “reevaluati”: suntem un popor nerecunoscator si incapabil sa intelegem ca onor Presedintele si guvernele sale ne vor doar binele. Cunoscand versatilitatea lui Traian Basescu care-l ajuta in continuare sa abureasca cu succes cca. 30% din votanti, nu ma surprinde prea mult neobrazarea acestei perspective asupra noastra.

Ce ma surprinde insa in mod neplacut este viteza cu care victoriosul june Premier si-a insusit aceeasi atitudine in mai putin de un an si jumatate. Dupa ce guvernul a redat bugetarilor cei 25% taiati de Traian Basescu cu mana lui Boc, domnul Ponta a intors foaia promisiunilor electorale. Incercand sa traga presul de sub Presedinte, a imbratisat brusc toate proiectele de investitie controversate pe care le dezavuase galagios si a devenit cel mai mare sustinator al acestora. Rezultatul schimbarii la fata a fost un val de proteste in marile orase ale tarii si in localitatile periclitate de proiectele miniere.

Victor Ponta s-a sifonat. S-a iritat si ne-a umplut cu reprosuri si etichete. Din cetateni ingrijorati si revoltati cum ne stiam, am ajuns medievali,eco-terosisti  si subversivi. Am ajuns sa punem in pericol siguranta nationala. Ca sa vezi…

Posturile de televiziune, finantate din surse santajabile s-au pliat pe rand si au ingropat subiectele suparatoare pentru coalitia de guvernare. Acum Premierul isi poate permite sa aleaga subiectele de discutie, sa persifleze altele care sunt incomode, chiar daca ele sunt de o deosebita gravitate la nivelul societatii. Aidoma lui Traian Basescu, Premierul frecventeaza doar televiziunile care-i ridica mingea la fileu.  In felul acesta a murit a patra putere in stat; cainele de paza al democratiei si-a luat lesa.

In timp ce actuala putere a decis sa ignore opinia si ingrijorarile cetatenilor, o alta institutie se apleaca asupra lor si preia initiativa, consolidandu-si pozitia.

Pungestenii sunt decisi sa mearga pana la capat in a se apara, indiferent unde e capatul. Au comemorat taranii cazuti la 1907si victimele colectivizarii fortate din 1965. Preotul ii sustine.

La Rosia Montana preotul ortodox si reprezentantii celorlalte culte ii sustin pe cei care se opun proiectului RMGC.

BOR s-a exprimat in mod deschis impotriva proiectului Rosia Montana si nu a dezavuat nici o clipa prezenta preotilor sai la protestele din diverse zone le tarii.

Biserica,oricare ar fi ea, nu priveste cu ochi buni subminarea si dislocarea comunitatilor pe care le pastoreste. Daca politicienii si-au facut un calcul cand au pompat bani cu nemiluita spre Biserica, s-ar putea sa-i astepte o mare surpriza. Politica Bisericii nu este cea de retragere din teritoriu. Majoritatea proiectelor miniere controversate sunt situate in zone rurale iar subminarea acestor comunitati pericliteaza interesele Bisericii.

Daca Guvernul va continua sa-i calce in picioare pe cetateni, acestia s-ar putea  reorienta spre institutia dispusa sa-i sustina.  Biserica joaca acum la doua capete: ia bani de la clasa politica, santajandu-i in mod indirect cu lasitatea si disperarea lor de a fi realesi. In acelasi timp, Biserica isi extinde influenta asupra enoriasilor sai si se insinueaza tot mai puternic in societate, subminand in mod subtil modernizarea si functionarea  ei democratica.

O societate ale carei institutii fundamentale se afla in vesnica rafuiala (Presedintie-Guvern-Parlament) nu poate functiona in favoarea cetatenilor. Cu atat mai putin poate s-o faca in conditiile in care exista o alta institutie nedeclarata, bazata pe persuasivitate care- si negociaza serviciile la sange. Acest comportament nu i se poate imputa; este vorba aici de efectul lipsei de etica si competenta a clasei politice, de incapacitatea ei de a oferi o perspectiva sustinuta cetatenilor.

Coruptia si populismul reprezentantilor politicului au dus in timp la discreditarea democratiei si a institutiilor statului. Scaderea nivelului de trai, scaderea nivelului de informare si educatie, atomizarea societatii au dus la franarea evolutiei sanatoase, deschise si moderne a Romaniei. Atunci cand, in loc sa-si proiecteze un viitor oamenii se refugiaza in asa-zisele modele traditionale incercand sa refaca o lume care a devenit desueta, avem o mare problema iar drepturile civile sunt in pericol.

Caci nu e suficient ca aceste drepturi sa fie inscrise in legi sau in Constitutie; discreditarea democratiei are ca rezultat direct reaparitia fanatismului religios sau national, discriminarea si abuzarea minoritatilor de orice fel, ignorarea si abandonarea categoriilor sociale vulnerabile.

De aceea, minimalizarea problemelor reale, refuzul dialogului cu cetatenii, ignorarea criticilor aduse activitatii politice  genereaza in societate dezechilibre subtile care prin acumulare si efecte reciproce duc in ultima instanta la subminarea democratiei.

Aroganta si lipsa de talent a Premierului, conjugata cu versatilitatea agresiva a Presedintelui departeaza electoratul de interesul pentru constructia democratica. Lucrand unul impotriva altuia si ambii impotriva natiunii vor reusi, daca ii lasam, sa ne ingroape toate aspiratiile.

 Daca ii lasam….

Enhanced by Zemanta
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s