Un academician versus Pungesti- de DAN POENARU

In vacarmul  evenimentelor ce ravasesc viata de zi cu zi, m-am oprit intr-o seara la o emisiune TV ce avea ca invitat  un reprezentant al culturii. Parea sa fie ocazia unei bine venite rupturi in frenezia mediatica pe care o genereaza  sincopele politicii romanesti.

La invitatia moderatorului emisiunii distinsul academician Razvan Theodorescu si-a inceput expozeul carierei facand o scurta retrospectiva a tineretii sale. S-a oprit in acest sens si asupra unui moment neplacut din anii 60’ cand a fost eliminat din facultate sub pretextul “subminarii sigurantei nationale”. Tanarul de atunci nu corespundea politicii oficiale datorita formatiei sale intelectuale, ale unor atitudini si pozitii exprimate cu diverse ocazii si alte asemenea motive, specifice acelor timpuri. Ostracizarea la care a fost supus facea parte dintr-un ansamblu de nedreptati, multe dintre ele de o mai mare violenta care au marcat epoca.

De asemenea, domnul profesor a povestit  si  despre norocul care l-a avut datorita  a doua personalitati : ilustrul sau  inaintas, academicianul Emil Condurachi care a vazut in tanarul student un talent si o speranta pentru istoriografia Romaniei si care, spre cinstea lui a reusit sa convinga autoritatile vremii ca acesta nu reprezenta un pericol real. Cea de a doua personalitate  a fost Ion Iliescu care i-a oferit sprijinul necesar  pe partea politica. Astfel, cariera lui Razvan Theodorescu a primit unda verde, s-a dezvoltat si s-a implinit profesional, devenind una din figurile cele mai importante in istoria culturii.

Multi pastreaza cu placere memoria prelegerilor sale de la televiziune din anii 65’-70’, bogate in continut informativ si educativ ce se inscriau perfect in randul emisiunilor girate de o pleiada de intelectuali de marca precum Dan Haulica si Andrei Plesu.

Dupa 89’, cum era de asteptat, multi intelectuali de valoare au intrat in viata politica, incadrandu-se sub o forma sau alta in noua democratie instalata si in unele sau altele din curentele politice emergente. In acest context, Razvan Theodorescu a detinut si unele demnitati publice importante. Prestatia lui politica  n-a fost insa lipsita de derapaje.

Daca ne referim doar la momentul actual, marcat de framantarile din societate pe fondul implementarii proiectelor Rosia Montana si  a exploatarii gazelor de sist, atitudinea  domnului Razvan Theodorescu pare cel putin bizara. In conditiile in care Academia Romana si-a prezentat si sustinut in repetate randuri opozitia ferma fata de aceste proiecte, domnul academician s-a decis sa mearga pe sens opus.

Desigur, oricine are drept la opinie proprie; in calitate de membru al acestui important for stiintific si cultural iti poti expune si argumenta pozitia in sedintele consacrate subiectului. In acelasi timp ar fi normal ca pozitia publica asumata de Academie sa nu fie subminata prin iesiri publice televizate, unele din ele intempestive. Daca o chemare extraordinara te impiedica sa renunti la pozitia proprie, intotdeauna exista solutia unei demisii de onoare din randurile Academiei. Ne-am fi asteptat ca un ilustru cercetator si istoric sa-si dubleze imaginea publica printr-un caracter pe masura, in care onoarea si modestia sa prevaleze. Din pacate nu s-a intamplat asa.

Intrebat fiind in legatura cu pozitia sa legata de Rosia Montana, domnul academician a tinut sa precizeze cu tarie ca opinia si aplecarea lui asupra acestui subiect s-a limitat strict la aria competentei sale. Dupa cum recunoastea cu seninatate chiar el, a oferit si consultanta corporatiei miniere RMGC, desigur nu pe gratis. Aceasta consultanta are insa un clinci; sugubat, domnul Razvan Theodorescu a “uitat” sa mentioneze ca domeniul sau de specialitate este Istoria Medievala, in timp ce vestigiile de la Rosia Montana apartin Antichitatii. In acest context normal ar fi fost ca el sa se fi consultat de exemplu cu domnul profesor Ioan Piso de la Cluj, specialist in epoca daco-romana, care de 15 ani cutreiera neobosit Muntii Apuseni si, fara sa fie platit de nimeni duce o lupta continua pentru studierea si conservarea acestor vestigii si valori nationale. Ar fi comic sa credem ca specializarea domnului Razvan Theodorescu se poate extinde, hodoronc-tronc peste o epoca istorica pentru care el, ca specialist nu are competenta.

Dar seria depasirii competentelor nu s-a oprit aici; pe masura ce emisiunea TV avansa, Razvan Theodorescu isi  “descoperea” noi valente in cunoastere. Noul domeniu vizat: economia, caci numai asa se explica siguranta cu care si-a exprimat opinia in legatura cu salvarea economica a judetului Vaslui. Ca un nou Mafalda, a anuntat si solutia miraculoasa: demararea cat mai grabnica a explorarii si exploatarii gazelor de sist.

Cu un teatralism ieftin a exclamat: “Desigur taranii din Pungesti sunt niste oameni bogati iar judetul Vasluieste cel mai dezvoltat judet al Romaniei asa ca n-au nevoie de investitii.” Regret s-o spun dar aceasta exprimare ironica la adresa comunitatii locale din Pungesti extinsa apoi la tot judetul este o nesimtire.  Regretabil este si faptul ca Razvan Theodorescu pare sa nu fi inteles nimic din traumele provocate de politicile abuzive din tineretea sa. Altfel nu se explica cum de este atat de opac la suferintele victimelor altor  politici abuzive ce se desfasoara chiar acum, in fata sa.

In aceste conditii ma intreb daca “consultanta platita” nu e un eufemism pentru ceva mult mai putin onorant…Singurul lucru care i-a mai ramas de facut domnului academician ar fi poate, ca specialist al Evului Mediu  sa plece in pelerinaj la Podul Inalt si in fata statuii lui Stefan cel Mare sa-si ceara scuze de la vasluieni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s