SIGURANTA NATIONALA…”o fraza de dansii inventata”

Opinia publica este bulversata de ceva vreme de heirupismul cu care guvernantii trateaza exploatarea resurselor din subsolul Romaniei. Ingrijorarea este cu atat mai mare cu cat metodele tehnologice utilizate pentru explorarea si mai apoi exploatarea respectivelor resurse sunt intens contestate la ora actuala atat de organizatiile ecologiste cat si de Academia Romana si Institutul Geologic Roman (prin vocea fostului sau director, demis intempestiv).

Opozitia vis-à-vis de astfel de tehnologii este prezenta in toata lumea (vezi inchiderea unor zone de exploatare din SUA si renuntarea la aceste proiecte in Europa). Este semnificativ si faptul ca in perioada actuala se pregateste in Comunitatea Europeana trecerea de la recomandarea neutilizarii unor astfel de tehnologii la interzicerea lor pe teritoriul UE.

Aceasta este, in linii mari, situatia in care marile companii de explorare-exploatare care utilizeaza respectivele tehnologii, beneficiare ale unor profituri uriase, cauta cu disperare noi zone sau teritorii pe care sa-si extinda activitatea.

Perspectiva tot mai clara a epuizarii resurselor conventionale de energie intr-un orizont de timp destul de apropiat, costurile aparent mai mari ale tehnologiilor ecologice a generat o noua marota politica: cea a independentei energetice. Sloganul atasat ei este: ACUM< ORICE< CU ORICE PRET! Chiar daca nu se regaseste in nici un document oficial sub aceasta forma, acest tip de abordare a deschis larg poarta companiilor respective catre tari cu o conducere politica corupta, coruptibila sau pur si simplu incompetenta. Politicienii care traiesc dupa motto-ul: “Dupa noi, potopul!” au concesionat, in guvernari succesive mare parte a teritoriului national companiilor miniere internationale.

Situatia politica din Romania corespunde de minune  nevoilor acestor corporatii; ea este condusa de un straniu tandem pe biciclete paralele, Basescu si Ponta, care se intrec in a-i ajuta pe cei de la Chevron, Gabriel Resources si altii, uitand ca fata de nazuintele poporului roman pedaleaza pe sens opus!

O dovada in acest sens o constituie miscarile de rezistenta civica ce s-au dezvoltat in diverse puncte ale tarii aflate in vizorul respectivelor companii miniere. Mica comunitate rurala din Pungesti a ajuns repede in fruntea stirilor datorita determinarii localnicilor de a apara “pamantul, raul, ramul” impotriva Chevron.

In acest complex de imprejurari a fost scos la batalie un personaj cheie (prin prisma functiei pe care o detine): seful SRI. Acesta, pe nepusa-masa, gasind un prilej la o televiziune,  i-a acuzat pe cetatenii de la Pungesti de, nici mai mult, nici mai putin decat de “atentat impotriva sigurantei nationale”. Seful SRI motiveaza ca actiunile taranilor  pun in pericol investitiile aducatoare de bunastare si progres pentru patrie, acreditand ideea ca apararea investitiilor straine ar fi, chipurile o chestiune de siguranta nationala. Intelegem de aici, ca el isi permite sa faca aprecieri cu privire la beneficiile economice, sociale etc. ale unor investitii girate de Guvern dar contestate de exemplu, de catre Academie.

Acest personaj promovat si instalat de catre Basescu in fruntea SRI crede, ca odata ajuns la butoanele acestei institutii poate sa-si permita sa defineasca, dupa cum il taie capul siguranta nationala.  Insa siguranta nationala o reprezinta si o apara mai degraba acei simpli cetateni de la Pungesti care lupta pentru aerul, pamantul si apa din locul in care traiesc si care le-a asigurat existenta comunitatii dintotdeauna.

Siguranta nationala inseamna sa aparam aceasta comunitate, sa ascultam vocea ei si sa ne aplecam cu respect asupra nevoilor ei!

Daca e sa facem o scurta retrospective istorica, in 1906 Caragiale, din autoexilul sau de la Berlin avertiza conducerea Romaniei de la acea vreme sa nu intreprinda actiuni violente impotriva taranimii. Dar nu s-a intamplat asa si in 1907, in numele unei sigurante nationale si statale 11000 de tarani au fost ucisi in timpul rascoalei. Si atunci, cineva si-a permis sa defineasca “siguranta nationala” dupa bunul plac.  In numele aceleiasi marote politice (siguranta nationala) au fost batuti, aruncati in teminte si deportati mii de tarani care s-au impotrivit cooperativizarii fortate.

Ascunzandu-se dupa aceeasi sintagma, cei de atunci  la fel ca si personajul de azi, au fost pentru guvernele lor “pumnalul” infipt in spatele cetatenilor. Venind mai aproape, in anii 70-80 cartile unor autori precum Marin Preda  si Augustin Buzura se cautau si se vindeau ca painea calda. Cine avea o a stfel de carte in biblioteca se considera implinit intelectual. Personajele din romanul “Orgolii” de Augustin Buzura bunaoara, traiau un supliciu generat de teroarea vesnic invocatei “sigurante nationale”, definite si atunci de cate un personaj asemenea celui de azi.

Dar George Maior, caci despre el este vorba, crede ca este mai destept decat ilustrul si respectabilul sau socru. Discursurile lui periodice bine instrumentate sunt menite sa abureasca populatia. Se pare insa ca abureala nu tine la Pungesti, unde oamenii nu stiu multe, dar ceea ce stiu, stiu bine!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s