Unde este Evul Mediu?

Clasa politica postrevolutionara a generat intotdeauna reactii contradictorii.   Sentimentul  ca suntem un popor deposedat  aflat la mana mediocritatii reflecta destul de bine situatia

actuala..

N-au trecut nici 24 de ani de cand am decis ca nu mai vrem sa fim incolonati, indoctrinati, infometati…Am hotarat ca avem dreptul  la respect si viata decenta, ca opinia noastra conteaza si ca nu suntem doar o masa amorfa teleghidata dupa obsesiile megalomane ale unora si altora.  In acesti ani de confuzie si convulsie democratica am pierdut o buna parte din avutia nationala si mare parte din sperante.

Se pare insa ca am atins o limita, atat doar ca fiecare participant al acestui “tango” social este motivat diferit. Obisnuiti sa obtina destul de lesne suportul electoral in anii fierbinti ai alegerilor, odata ajunsi la parghiile puterii, politicienii nostri devin nervosi la orice critica. In acesta privinta manifestarea neplacerii evidente s-a omogenizat nesperat de repede  de la stanga la dreapta si inapoi; iritarea nu are culoare politica.

Aspru critic si adversar al Presedintelui, tanarul premier s-a mulat cu mult aplomb pe stilul adversarului sau declarat,  preluandu-i atat argumentatiile cat si atitudinea de dispret si zeflemea fata de electorat si presa. Aceasta evolutie a mesajului politic este perfect ilustrata de reactiile fata de protestele de strada  impotriva  exploatarii miniere de la Rosia Montana si a demararii explorarii/exploatarii gazelor de sist prin fracturare hidraulica.

De la prima reactie schizofrenica (“Ca premier votez DA, ca deputat votez Nu”), premierul a trecut incet dar sigur la categorisiri jignitoare, trimiteri in derizoriu si amenintari la adresa protestatarilor. In luarile sale de pozitie a fost urmat indeaproape  de presa  “prietena” asa ca de la inceputul  actiunilor stradale din acesta toamna am fost gratulati cu cele mai diverse epitete: hipsteri, ecologisti intarziati sau retardati, eco-teroristi, indivizi platiti de rusi, americani, sionisti, probabil chiar si de martieni. Relativ la acestea un respectabil si ilustru academician spunea ca de exemplu, manipularea  ruseasca e ca si povestea cu cocosul rosu. In functie de oful fiecarui trust media am fost basisti, neo-fascisti, anarhisti, dezinformati, oameni fara pregatirea necesara intelegerii binelui pe care guvernul actual incearca sa ni-l administreze cu forta.

De ce acum aceste proteste ? De ce nu s-a ridicat tara a doua zi dupa ce bugetarilor li s-au ciuntit drepturile salariale cu 25%?

Se pare ca abuzul respectiv s-a incadrat inca in limita suportabilitatii pentru populatie. Acum insa, locuitorii din Pungesti sau cei din Muntii Apuseni au simtit ca se da un atac direct la fundamentele existentei lor. Asadar acum  e vorba de cu totul altceva.

Aceste proiecte miniere risca sa le subrezeasca casele, sa le distruga holdele si sa le otraveasca fantanile. Cutitul a ajuns la os! Intocmai cum o pasare ce-si are cuibul intr-un copac  nu se agita daca se taie o creanga, dar se mobilizeaza imediat ce i se pericliteaza cuibul, taranii acestia din varii zone ale tarii au reactionat la pericolul iminent asupra a ceea ce este al lor. Dupa cum spunea si Eminescu, ei isi apara “mosia”, singurul lor refugiu de unde ar putea indura mai usor vicisitudini prezente sau viitoare.

Cei care li s-au alaturat venind din mediul citadin au simtit si inteles  motivatia  lor  si justetea demersului acestor comunitati aflate sub asediu. Actualele  proteste din strada sunt expresia unei frumoase si valoroase solidaritati civice si umane. E regretabil ca atatia reprezentanti importanti ai media nu au reusit sa discearna  acest simplu si atat de evident adevar. I-a incurcat  probabil goana dupa senzational si propria vanitate.

Ce conteaza opiniile specialistilor neinrolati politic cu privire la gravele neajunsuri si riscuri ce le implica demararea acestor proiecte? Cu cateva zile inainte de a pleca in SUA, premierul ne-a pus in vedere ca va continua discutiile cu partenerii americani in ceea ce priveste exploatarea gazelor de sist, ca doar n-o sa stea dupa noi, sa ne intoarcem in Evul Mediu unde nu aveam nici curent electric. Deci trogloditii de noi, nu intelegem ce mult bine vrea sa ne faca domnul premier. Hmmm…am mai auzit o astfel de punere a problemei.

Nu mai departe de iarna precedenta auzeam aceeasi lamentatie cu privire la protestele fata de dizlocarea doctorului Raed Arafat de la conducerea SMURD. Si atunci s-a spus ca  “modernizarea” SMURD se va face pentru binele populatiei…doar ca populatia nu voia nicicum sa inteleaga.

Dupa un  astfel de exemplu ne-am fi asteptat la o schimbare de retorica si atitudine.  Se

pare insa ca nu e atat de simplu pe cat pare iar  premierul este tot mai nervos si iritabil. Se rasteste la ministrii, se rasteste la presa, se rasteste la electorat, ameninta cu represalii.  Sa fie acesta  modelul  conducatorului democratic in Europa secolului XXI ?

Privesc imaginile cu grupul de tarani (multi dintre ei la varsta a treia), zgribuliti de frig, preocupati de soarta satului lor, de soarta pamantului care le asigura de generatii viata de zi cu zi si existenta comunitatii pe care ei o reprezinta. Sunt hotarati sa nu plece din fata utilajelor si a jandarmilor !  Cu siguranta satenii din Silistea Pungesti nu sunt  din Evul Mediu, dupa cum nu sunt nici cei care protesteaza in alte zone ale tarii.

Evului Mediu ii apartin in schimb atitudinile incapatanat-agresive prin care se incearca descurajarea societatii civile, amenintarile mai mult sau mai putin voalate la adresa protestatarilor, incapacitatea  de a comunica  precum si lipsa totala de empatie si modestie fata de electorat.

Apropos de Evul Mediu! Vad o intoarcere la acest intunecat ev al superstitiilor nu atat la poporul roman cat in exemplul premierului cu doctorat si pretentie de eruditie, care hotaraste sa mearga in pelerinaj la moastele unei sfinte in speranta ca va obtine astfel macar sustinerea divina. Oricine poate sa discearna intre motivatia premierului si  cea a pelerinilor obisnuti…

In incheierea acestui periplu istoric intre atitudinile unora si altora, va propun un exercitiu de imaginatie: inchipuiti-va ca tara asta nu are nici aur, nici argint, nici gaze de sist. Propun clasei politice ca inainte de a disloca asa, dintr-un condei comunitati intregi, sa gaseasca o solutie echitabila si umana la lipsa de resurse energetice si financiare prin angrenarea inteligentei autohtone, a oamenilor de stiinta si  a cercetatorilor asa cum fac si alte tari.

Asta… ca sa nu trecem  de linia rosie .

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s