Viata in lumea desenelor animate

                        Viata in Romania este aidoma unui serial ce ar putea purta titlul: ” Nici un moment de plictiseala”. In acest serial , noua, electoratului ni s-a repartizat rolul masei amorfe, a fundalului monocrom, a zgomotului de fond in timp ce pe ecran zburda in voie personaje mai mult sau mai putin conturate dar pline de vioiciune.

  Cu cativa ani in urma o telespectatoare  il caracteriza , cu o urma de disperare/lehamite in glas pe actualul presedinte al Senatului:  ” El este ….un desen animat!”  Imaginea plastica era menita sa puna in evidenta lipsa de continut al personajului, aparenta de volum care disparea imediat cum…intorceai foaia si te trezeai in fata lumii 2D.  Daca ar fi  fost singurul politician  schematic pe esichierul  politic romanesc , ar fi  fost chiar amuzant si i s-ar fi  trecut cu vederea inconsistenta caracterului.

    Din pacate insa, peisajul nostru politic este puternic cantonat in aceasta lume a figurinelor din …betigase. Din panoplia acestora face parte  in egala masura Popeye-Marinarul  de la Cotroceni, alaturi de cea mai recenta achizitie,  Mickey-Mouse din fruntea Guvernului. Impreuna cu subalternii lor din divers coloratele partide politice, ei  s-au instalat in viata noastra 3D si incearca din rasputeri s-o reduca la a lor.

     Se spune despre poporul roman ca are spirit gregar si face haz de necaz cu usurinta.  Si in acest caz am putea bineinteles sa radem cu lacrimi cand ii vedem sau ii auzim vorbind pe alesii nostri. Ar fi amuzant daca ei  ar fi personaje  dintr-o fictiune; din pacate ei… ni se intampla noua si nu e deloc amuzant.  Desenele noastre animate nu sunt simpatice; sunt mediocre, tupeiste, ne dau cu tifla si ne trag de urechi. In 24 de ani de ” activitate fructuoasa” au reusit sa arunce o serioasa pata pe ideea de politic si pe cea de democratie.  Institutiile  fundamentale ale statului au ajuns sa fie privite/pe buna dreptate/ cu totala neincredere. Am ajuns intr-o oarecare masura de unde am plecat: trebuie sa ne descurcam  singuri si nu e nimeni care sa ne ajute.

      Poate singurul efect pozitiv al vietii “Cartoon Network” este solidaritatea pe care pare-se ca am inceput s-o regasim in acesta toamna. Stim bine ca acesti Lolek si Bolek  vor da din maini si din picioare ca sa ramana pe marele ecran al vietii noastre. Vor inventa noi si noi stratageme si vor face front comun impotriva noastra. Ei au cel mai mult de pierdut.

      Dar noi avem o sansa noua si poate, vom gasi si radiera care sa curete ecranul de figurinele jalnice care l-au invadat. Uniti, avem o sansa!  Poate vom rescrie povestea noastra, dar de asta-data, pentru noi si pentru cei ce vor urma.

     Stimati concetateni! Va doresc (si imi doresc)…putere si inspiratie!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s