Mazgaleli pe teme diverse: Destinul unei specii

Mintea mea, mereu atenta in toate directiile nu-mi ofera nici un moment de plictiseala.  Acum tocmai s-a impiedicat de teoriile unui autor despre originile vietii inteligente pe Terra.  Ma opresc o clipa sa ascult o noua varianta a “Enigmelor miturilor astrale ” ale lui Daniken.  Din documentarul care a pornit de la catastrofele naturale din istoria Pamantului aterizam abrupt in fanteziile inepuizabile despre originile noastre stelare.

Suntem o specie vanitoasa. Nu putem accepta nicicum o existenta aleatorie, o evolutie in randul altor specii de …animale, o aparitie datorata unor sanse unice  in istoria lumii vii pe acest glob fragil de praf cosmic.  Asteroidul care a lovit Pamantul acum 65 de milioane de ani, semanand  haos si moarte pe tot globul, ducand la disparitia multor specii de plante si animale dar mai ales la disparitia dinozaurilor a fost/sau ar fi trebuit sa fie un avertisment pentru noi oamenii.  Universul este plin de pericole mortale iar simpla noastra existenta poate fi pusa oricand sub semnul intrebarii. Nu exista nicaieri un contract ferm care sa ne apere de astfel de “vizitatori”, nu avem nici un certificat de garantie pentru destinul nostru efemer ca specie.

Tot ce avem este capacitatea noastra de a cerceta si de a  intelege din ce in ce mai mult din acest univers. Putem pune intrebarile potrivite pentru a afla raspunsurile cautate. Dar mai avem si cateva defecte inerente inteligentei noastre creative. Suntem niste mincinosi notorii. Nu ne putem abtine sa nu “cosmetizam” realitatea, nu ne putem abtine sa ne mintim frumos pana in punctul in care propriile noastre minciuni ne sunt mai dragi decat incomodul adevar care ne determina.

Suntem o specie…oarecare. Niste baftosi intr-un Univers care nu are constiinta existentei noastre si caruia, in consecinta, putin ii pasa daca suntem aici sau nu.  Universul va fi la fel de functional cand specia noastra va disparea. Daca exista totusi ceva glorios si respectabil, admirabil in toata existenta noastra este probabil  disproportionalitatea dintre dimensiunea fizica a  speciei si visurile noastre  ambitioase.  Jos cu palaria, Omenire !

Realitatea insa ma determina sa ma intreb daca atitudinea noastra globala n-ar trebui sa se schimbe fundamental. Modestia ar trebui sa fie atitudinea de baza in fata realitatii; acel “humble” din engleza care nu se suprapune  perfect cu ceea ce intelegem noi prin “umil” in limba romana. In loc sa ne cautam originile in tot felul de zei nascuti in fanteziile noastre debordante, in loc sa speram ca suntem creatiile unor inteligente superioare  ar fi mai sanatos sa ne asumam originea modesta si sansa unica de a exista in mod constient, inteligent si creativ.  Ar trebui sa apreciem  acesta sansa, sa o valorificam ca atare si sa cautam impreuna cu totii modalitati de a ne proteja de aleatoriul universului.

Desigur, nu e prea placut sa-ti dai seama ca nu esti cu nimic mai important la nivel cosmic decat furnica ce tocmai ti s-a urcat pe picior. Pentru marea majoritate a oamenilor apasati de dificultatile traiului de zi cu zi, aceasta viziune este  greu de suportat. Chiar si pentru cei mai putin afectati  de astfel de dificultati , cu o educatie bine pusa la punct  viziunea unui Cosmos …nepasator si atat de vast este apasatoare si deprimanta.  Depinde totusi  de cum privesti problema: existenta noastra este o sansa unica. Ar trebui sa ne bucuram de ea si sa profitam la maxim.  Ar trebui sa strangem randurile , sa ne punem mintea la contributie si sa incercam sa ne marim sansele de supravietuire.  Ar trebui sa ne mobilizam in a ne crea noi habitate in afara planetei-mama si sa ne lansam in explorarea spatiului ce acum ne sperie. Sa devenim noi specia despre care visam ca ne-ar fi creat pe noi. Ca sa folosesc o expresie atat de populara in acesta epoca: sa fim proactivi!

Suntem specia care e capabila de cercetare , deductie, teoretizare. Produsele gandirii noastre sunt sistematizate in stiinte care ne-au permis sa patrundem taine pe care nu le puteam descifra altfel. Un ganditor a spus ca daca secolul XXI nu va fi religios, el nu va fi deloc. Desi nu am anvergura sa intelectuala, imi permit sa-l contrazic. Din ceea ce am vazut in doar 24 de ani in jurul meu , cred ca daca acest secol nu va repune stiinta la loc de frunte in preocuparile sale si nu va accentua educatia stiintifica a tuturor, atunci s-ar putea ca omenirea sa nu mai prinda un nou secol de istorie.

In Romania postrevolutionara educatia stiintifica   a avut si are in continuare mult de suferit. Stiinta a devenit un fel de Cenusareasa , ca sa nu zic o paria. In schimb pseudostiintele gen astrologie, experiente paranormale, fantome, poltergeist abunda in media scrisa sau la radio si televizor. Nu lipsesc nici clericii care au luat cu succes locul propagandistilor din “Epoca de Aur”. Cum nu mai exista  nimeni  si nimic ce sa le stea in cale, nici macar elementarul bun simt, am ajuns si la …binecuvantarea ascensoarelor si autoturismelor. Deh, vorba aceea: ” Mare-i gradina Domnului si multi i-au sarit gardul…”.

Rezulatele  acestei involutii  sociale si intelectuale se simte foarte bine in scaderea nivelului pretentiilor electorale. Cred ca o analiza  a calitatii intelectuale a alesilor nostri politici din ultimii 24 de ani ar arata destul de bine cat s-au prostit ei si cat am coborat  noi stacheta.  Demult n-am mai  avut in functie  atatia indivizi certati cu gramatica, cu lexicul limbii romane si cu logica elementara (despre bun-simt nici n-are sens sa vorbim).  Nici institutii importante precum Academia Romana nu s-au prezentat prea bine in acesti ani.  Luarile de pozitie ale “nemuritorilor” au fost sporadice si neconvingatoare. Academicienii nostri s-au pierdut in labirintul turnului lor de fildes si au absentat nemotivat din mai toate dezbaterile importante . Sunt in egala masura vinovati de declinul social si spiritual  al Romaniei , ca si  autoproclamatele “creme ale  intelectualitatii” care si-au consumat energiile in lustrurea propriei imagini si in alimentarea vanitatii , uitand complet de poporul din randul caruia s-au ridicat. Caci s-au ridicat din acest popor care nu le place, care nu-i “merita”, care nu-i “intelege”, pe care-l vad….atat de departe (in jos) de ei. S-au ridicat dintre noi, nu i-au parasutat martienii din laboratorul lor de genii.

Ma intreb cum va fi omenirea la impactul cu  urmatorul asteroid major…Daca ne vom baza doar pe vanzatorii de iluzii, pe profeti si pe alti mincinosi, va fi probabil o catastrofa cu sanse minime de supravietuire pentru acesta  curioasa si agitata specie. Ar fi pacat.  Existenta  vietii  in sine e o minune intr-un cadru fundamental ostil ; cu atat mai mare pret are aparitia unei specii inteligente, capabile sa cuprinda in minuscula sa minte vastitatea ce o inconjoara. Ca sa avem o sansa, ar trebui sa incepem sa ne schimbam…chiar acum. N-ar fi fost rau sa fi inceput de ieri…dar e bine si acum.

Sa incepem prin a aseza povestile, fanteziile, vanitatile iluzorii in raftul cu …fictiune si sa incercam sa vedem partea frumoasa a realitatii. Sa vedem mai clar partea plina a paharului si sa incercam sa-l umplem mai departe. Nu va veni nimeni sa ne salveze,  nici de noi insine, nici de adevarul ce ne inconjoara. Suntem doar noi; noi intre noi; noi cu noi. Atat.

Si, evident, multi asteroizi ce zboara aleator prin Univers…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s