O sansa…amanata

     22 iulie va fi o zi deosebita pentru Europa. Este o zi dedicata victimelor crimelor motivate de ura. Este o zi in care ne amintim  si de victimele atacului de la Oslo si  de cei ai masacrului de la Utoya (Norvegia). Au murit atunci 77 de oameni, in majoritate tineri, toti victime ale unei crime odioase motivate de ura.

    22 iulie va fi ziua in care vom lua atitudine impotriva instigarii la ura, instigare care duce in mod inevitabil la crime savarsite in numele ei. Secolul care abia s-a incheiat poarta pe langa imensul progres inregistrat in cele mai multe compartimente ale existentei umane si povara unui razboi mondial motivat si alimentat de ura.  Poate niciodata nu au fost lansate in eter atatea mesaje instigatoare si n-am fost mai aproape de acel ” Homo homini lupus” al dictonului latin.

   Dedic aceasta pagina memoriei unora dintre victimele urii din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, acelora despre care nici acum nu ne place sa vorbim. De asemenea dedic acesta pagina sansei la egalitate in umanitate pe care omenirea si-o poate in sfarsit asuma in acest nou  secol. ” Enough is enough!” se spune in engleza. Destul! Ajunge ! Fara ura, fara manipulare  in slujba urii, fara mesaje discriminative si criminale ! A sosit timpul pentru un nou inceput!

                                                                                             Holocaustul Gay

    In 1928 in Germania traiau cca. 1,2 milioane de oameni care-si asumau public identitatea homosexuala.  Pe masura ce  Adolf Hitler acceda la putere, tot mai multe organizatii gay erau interzise si orice literatura cu referire la ei era arsa public. Ideologia de stat  patronata de Hitler ii considera pe homosexuali nu doar “paraziti” si degenerati dar ii declarase si dusmani ai statului.  Prin hotararile luate in 1935, guvernul german a extins si adancit semnificativ incriminarea homosexualitatii.

     Sub comanda liderului SS, politia a inceput intocmirea ” Listelor Roz” si a demarat arestarile in randul minoritatii sexuale.  Barbati si femei, multi dintre ei au fost fie internati in azile psihiatrice, fie  au fost castrati prin ordin judecatoresc iar 100.000 dintre ei au fost trimisi in lagare de concentrare si exterminare.  In lagare acesti prizonieri erau marcati printr-un triunghi roz (azi devenit un simbol al Gay Pride).  Se estimeaza ca cca. 55000 dintre ei au fost executati pana la sfarsitul razboiului.

    Un supravietuitor, Heinz Dormer care a petrecut cca. 10 ani in inchisori si lagare de concentrare a depus marturie zguduitoare despre atrocitatile la care subiectii umani homosexuali au fost supusi in aceste tabere de concentrare. El a vorbit despre obsedantele  strigate de agonie a celor din ” padurea cantatoare”, un sir de stalpi inalti destinat executarii celor condamnati.

  ” Toti cei care erau condamnati la moarte erau ridicati in varful acelor catarge si atarnati de vii in carlig. Urletele si tipetele erau inumane…Dincolo capacitatea de intelegere umana.”

     Dupa ce lagarele au fost eliberate iar marturiile victimelor evreiesti au fost acceptate si recunoscute in lumea intreaga, cosmarul minoritatii sexuale din Germania a continuat pe tot teritoriul statului postbelic. In timp ce multi dintre supravietuitorii lagarelor isi refaceau viata in tabere special amenajate pentru ei, membrii comunitatii gay se confruntau cu noi persecutii si cu excluziunea sociala. Mai mult, unii dintre supravietutorii “triunghiului roz’ au fost reincarcerati deoarece homosexualitatea era in continuare incriminata ca deviatie in societatea postbelica.

   Multi dintre cei ce au fost ulterior eliberati nu s-au putut reintegra in societate sau in familiile lor, fiind respinsi datorita stigmatizarii. Foarte multi nu au indraznit niciodata sa vorbeasca despre suferintele si atrocitatile indurate.

    In Procesul nazismului din 1945 de la Nurnberg nu a fost mentionat nici o clipa Holocaustul Gay, crimele infaptuite impotriva minoritatii sexuale. Nici un oficial SS nu a fost deferit justitiei ca urmare a atrociatilor infaptuite impotriva prizonierilor “triunghiului roz”.  Multi dintre faimosii medici SS care au efectuat experimente si operatii pe homosexuali  nu  au fost chestionati niciodata. Unul dintre cei mai de temut si de notorietate dintre ei, Carl Peter Vaernet care si-a desfasurat experimentele pe prizonierii gay in lagarele din Buchenwald si Neuengamme n-a fost judecat niciodata.  A reusit sa fuga in America de Sud unde a murit mai tarziu in pace si libertate in 1965.

      Recunoasterea oficiala a suferintelor indurate de minoritatea sexuala a venit destul de tarziu.  Desi multitudinea de comemorari si memoriale inchinate victimelor Holocaustului au inclus si alte victime decat cele evreiesti, au trecut 54 de ani pana cand comunitatea gay a fost pentru prima data mentionata in acest context. In ianuarie 1999 a avut loc in Germania primul memorial  oficial dedicat victimelor homosexuale  in locul unde fusese candva lagarul Sachenhausen.

     Abia insa in 2000 guvernul german a emis o scuza oficiala publica fata de persecutiile suferite de comunitatea gay dupa 1949 si le-a recunoscut, in mod oficial statutul de “Victime ale celui de  Al Treilea Reich”. Supravietuitorii Holocaustului Gay au fost indemnati si indreptatiti sa ceara compensatii  pentru suferintele indurate.  Acest proces s-a incheiat  in data de 17 mai 2002, prin actul de amnistiere generala si oficiala a homosexualilor persecutati in timpul celui de Al Treilea Reich. Actul vizeaza cca. 50.000 de persoane.  Hertha Daebler-Gmelin, Ministru al Justitiei a afirmat  in fata parlamentului :

  ” Stim cu totii ca hotararea pe care am luat-o astazi a intarziat mai mult de 50 de ani dar era absolut necesara. O datoram victimelor nedreptatite de sistemul juridic nazist.”

   Un monument  dedicat  victimelor homosexuale care au murit in lagarele naziste  a fost dezvelit in mai 2008, vis-a vis  de  principalul monument al Holocaustului evreiesc din Parcul Tiergarten din Berlin.

                                                                                                                              ( traducere de pe blogul “Stop-Homophobia”)

       In lagarele de exterminare germane prizonierii purtau insemne de diferite culori si forme pentru uzul…tortionarilor lor: triunghiul galben/Steaua-lui-David pentru evrei, triunghiul roz pentru homosexualii condamnati conform Codului Penal la Reichului ( paragrafele 174-175-176), triunghiul purpuriu pentru Martorii lui Iehova, triunghiul rosu pentru prizonierii politici, triunghiul negru pentru rromi, triunghiul verde pentru infractori. Se poate lesne vedea ca in lagare exista o mare diversitate de victime care  erau ele insele constiente de identitatea celorlalti. Toti acesti oameni, fara exceptie,  fusesera etichetati gratie unei ideologii aberante si condamnati la suferinte inumane. Toti. Fara nici o deosebire. Deosebirile intre etichete erau doar pentru rafinarea torturii aplicate de o clica criminala.

      Ce m-a frapat cand am citit  pentru  prima data acest material a fost lunga tacere /peste 50 de ani/ care s-a lasat asupra identitatii si suferintelor unora dintre ei. Stiu ca nu sunt in masura sa emit judecati asupra supravietuitorilor dar totusi, o intrebare nu-mi da pace : ”  DE CE ATI TACUT ? ”                                                                                                                                                                   Voi, cei carora vi s-au admis marturiile in Procesul din 1945 de ce n-ati spus nimic despre victimele homosexuale? De ca ati tacut continuu timp de 50 si ceva de ani?  Cat trebuie sa sufere cineva pentru a nu mai fii victima a prejudecatilor?  Unde a disparut solidaritatea umana nascuta din suferinta comuna? Cum sa participi prin tacere la nedreptatirea unora care au suferit alaturi de tine? Unde incepe si unde se termina umanitatea?

       Procesul de la Nurnberg este, din acest punct de vedere…o sansa ratata. Atunci cand s-a admis Holocaustul…unora, ar fi trebuit condamnata  odata si pentru totdeauna  discriminarea, demonizarea si etichetarea in scopuri criminale ale unor categorii de cetateni pentru  niste atribute ce nu li se pot imputa.  Ceea ce s-a  intamplat atunci a fost  una din cele mai grave atentate  la Drepturile omului. Spaimele, ignoranta, bigotismul au desavarsit in fapt ceea ce ideologia  ce incita la ura le-a insuflat.

      Pe una din pietrele de mormant din cimitirul din Manastur/Cluj-Napoca se afla o lista de 5 nume alaturi de inscriptia: ” Ura i-a ucis . ” Sunt numele unora dintre cei care nu s-au mai intors din deportare. Unul dintre ei era un barbat bland, boem  care n-ar fi omorat o musca. In fotografia care a ramas in urma lui zambeste suav si are niste ochi visatori. Tine in brate  o fetita. Fetita lui. Mama mea.  Un om  care nu avea alta vina decat aceea ca s-a nascut…evreu.

     Sute de mii de oameni s-au nascut…homosexuali, lesbiene, transsexuali etc. Au fost adunati precum vitele si exterminati. Nu aveau nici o alta vina decat ca erau…diferiti. Doar ca dintre toate victimele nevinovate ale acelor timpuri negre ei au ramas cei din urma  sa li se recunoasca ….umanitatea. Din (comoda) mea perspectiva mi-ar placea sa cred ca daca bunicul meu ar fi avut sansa sa se intoarca viu din lagar, n-ar fi suferit de acesta “ciudata”/jenanta amnezie cu privire la tovarasii sai de suferinta.

     Cred cu tarie ca in Europa ar trebui sa existe un singur fel de monument al Holocaustului: monumente ale TUTUROR celor ce au fost victime ale urii. Cu liste comune de nume. Unice. Asa cum suferintele indurate au fost aceleasi pentru TOTI! Discriminarea victimelor nu face decat sa legitimeze atrocitatile impotriva lor, sa dea dreptate intr-un mod subtil, subversiv  calailor si sa alimentezer in continuare discursuri ce incita din nou la ura.

      Sa ne amintim in 22 iulie de TOATE victimele urii. Cand ii comemoram pe ai nostri sa nu uitam de faptul ca URA nu are granite sau justificare. URA are doar PRETEXTE. Daca uitam acest lucru si ne divizam in fata ei, vom deschide drumul altor atrocitati. O sansa a fost ratata in 1945. S-o facem …doar amanata!

                                                                                             Destul ! ! !  Opriti URA ! ! !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s